Despre noi

• Primele documente referitoare la existența scolii sulițene se găsesc începând cu anii 1862-1864, ani de geneză a scolii. În acei ani, Tg. Sulița era o localitate destul de dezvoltată. Târgul avea o populație numeroasă și era un centru comercial puternic pentru satele din împrejurimi. Majoritatea funcționarilor și negustorilor doreau să-și dea copiii la școală. Aceștia erau trimiși la școlile din Botoșani, sau luau lecții în familie de la diferite persoane care se ocupau cu învățământul particular.
• Apariția primei scoli sulițene organizată cu un învățător plătit de comună, a avut loc la data de 3 septembrie 1863. Acest fapt a atras copii din toate satele vecine, dornici să cunoască tainele cititului și scrisului. Astfel, la un an după înființarea ei, pe lângă cei 70 de băieți și 12 fete din localitate, au venit din alte sate 28 de elevi.
• La 8 mai 1865, școala din Sulița, la cererea repetată a locuitorilor și cu aprobarea ministerului, a fost transformată din scoală elementară (cu un singur învățător pentru toate clasele), în scoală primară (de oraș), cu învățători pentru fiecare clasă.
• Primul local de scoală se afla lângă piață, care la rândul ei se afla unde este astăzi gradina primăriei. Aceasta casă a aparținut grecoaicei Catinca Polihron. Această clădire a adăpostit oficiul P.T.T.R. până în prejma anului 1950 și apoi a fost demolată.
• La 4 ianuarie 1868 se înființează Școala de Fete, a 2-a unitate școlară din Sulița.
• După anul 1868, Școala Urbană de Băieți a funcționat cu 4 clase, fiecare clasă cu învățătorul sau. În același timp funcționa și Școala Primara de Fete, cu o singura învățătoare.
• Apoi, în 1873, la 1 iulie, Școala Urbană din Sulița, după 8 ani de funcționare, devine din nou Scoală Rurală. Tot în acest an școala funcționa cu 4 clase, dar numai cu 3 învățători, iar în 1874, numărul acestora s-a redus la 2. În anul 1875, din cauza numărului mic de învățători ce predau la 4 clase, s-a desființat clasa a IV-a, unde era un număr mic de elevi. În anul școlar 1877-1878, școala funcționează din nou cu 4 clase și 2 învățători.
• Școala de Fete, în această perioadă, a funcționat cu 2 învățătoare și cu 4 clase până în anii 1893-1894, când au intervenit schimbări mari în viata ambelor scoli.
• Începând cu anul 1876, Școala de Băieți a funcționat cu 2 învățători și 3 clase, pana în 1878, când s-a reînființat clasa a IV-a, după care a funcționat cu 4 clase, pana în 1883, când s-a înființat prin lege învățământul primar de 6 clase.
• În anul 1893 în luna noiembrie, cele 2 scoli s-au contopit în 2 scoli mixte, respective nr.1 și nr.2, funcționând fiecare cu 2 învățători, în fostele localuri de scoală. În luna ianuarie a anului 1894, cele 2 scoli mixte s-au contopit într-o singură scoală mixtă cu 4 învățători și 6 clase. În 1894, la numai 10 luni de la contopirea lor, a avut loc despărțirea în iarăși 2 scoli mixte. Schimbarea petrecută în 1894 nu a ținut decât 4 ani și la 1 septembrie 1898 s-au transformat iarăși în școli de băieți și fete. Dar și de data aceasta școlile separate de băieți și fete n-au funcționat decât 3 ani, și la 1 septembrie 1901, ambele scoli s-au unificat într-o singură școală mixtă cu 3 posturi.
• În anul 1901, Școala de Băieți care funcționa în fostul local ce se afla pe locul unde se găsește astăzi clădirea căminului cultural, s-a mutat în localul Școlii de Fete, cu care s-a unificat și a funcționat acolo până s-a mutat în noul local construit la curte, în anul 1904.
• Un eveniment important în viața scolii a fost înființarea în anul 1917 a clasei I a Scolii Pregătitoare de Învățători. Faptul că în primul război mondial – care nu se terminase încă – muriseră foarte multi învățători, a determinat înființarea acestei scoli, care a funcționat un singur an (1917-1918), cu 24 elevi. Această școală a fost pusă sub direcția inv. Gh. Lucinescu. După desființarea ei, a fost mutată la Ștefănești. Printre elevele care au urmat cursurile clasei I au fost și Melania Cumpătă si Lucreția Negureanu, care mai târziu au devenit învățătoare la școlile din Sulița. Ca profesori, au predat Gh. Lucinescu și Elena Labuscă.
• Școala mixtă a funcționat până în 1922, când a luat ființă din nou școala de fete, cu un singur post la clasa  I.
• În anul 1924 s-a cumpărat un nou local de scoală de la locuitorul Ilie Zaharia. În această clădire spațioasă, situată pe strada principală, s-a mutat Școala de Fete și a funcționat cu 3 clase și 2 posturi.
• La numai 3 ani de la separarea școlilor mixte în scoli de fete și băieți, ele s-au transformat iarăși în scoli mixte în anul 1925. De data aceasta existând 2 localuri de scoli, ele au luat denumirea de Școala nr.1 și Școala nr.2.
• În perioada anilor 1925-1930, viața culturală a școlilor din localitate era destul de intensă. Cadrele didactice organizau serbări școlare destul de frecvente, cu un program destul de variat și prezentat la un nivel artistic destul de ridicat. Aceste serbări aveau loc în localul școlilor, iar dacă timpul era favorabil, în aer liber. Spectacolele erau urmărite de sute de spectatori, în marea majoritate părinții elevilor. Până la apariția căminelor culturale în 1928, școlile au fost singurele instituții culturale și pentru cei adulți. Biblioteca școlară era accesibilă și celor maturi. În 1928 ea avea un nr. de 280 volume, nr. mare pentru acea vreme. Activitatea culturală era dusă de cadrele didactice din proprie inițiativă. Tot în cadrul școlilor au apărut pentru prima oară și căminele culturale. În localul scolii nr.2, în 1928 ia ființă căminul cultural ,,Mihai Eminescu’’, căruia i s-a rezervat o cameră specială unde era instalată biblioteca publică și aparatul de radio. Pentru mărirea nr. de cărți, s-au unificat bibliotecile scolii, băncii populare și căminului cultural, care însumau 450 volume. Pentru deservirea populației, bibliotecar era unul din cadrele didactice. În anul 1932, în cadrul Școlii nr.2 s-a înființat un muzeu, în care s-au colecționat obiecte, împărțite pe secțiuni. Acestea au fost colecționate de elevi și învățători.
• Clasa a VII-a apare în anul 1935.
• Timp de 13 ani (1925-1938) au funcționat Școlile Primare mixte nr.1 și nr.2, când odată cu începutul anului școlar 1938-1939, ele s-au transformat din nou în scoli de fete și băieți.
• La 16 martie 1942, s-a înființat Școala Primară Practica Model care a funcționat un an și câteva luni, apoi s-a autodizolvat.
• În primavara anului 1944, Armata Roșie a U.R.S.S. a ajuns în Sulița. Școlile primare au primit ordine precise de a distruge arhiva nefolositoare și să se refugieze cu arhiva necesară în Muntenia și Oltenia. În felul acesta s-au pierdut acte de mare valoare pentru trecutul scolii. La începutul lunii aprilie a anului 1944, cadrele didactice fiind refugiate, anul școlar a rămas neterminat. Anul școlar 1944-1945 s-a desfășurat în condiții grele din cauza războiului. Învățătorii fiind plecați, s-a organizat o singură școală mixtă, unde au predat cadre necalificate venite din alte părți. În vara lui 1945, cadrele didactice refugiate s-au întors la posturile lor, aducând cu ei ce a mai rămas din arhivă. S-au reînființat Școlile de Băieți și Fete sub direcția inv. Gh. Foca si Matilda Scurtu. Anul 1945 a fost anul declanșării luptei împotriva analfabetismului.
• În anul 1945 s-a înființat ,,gimnaziul unic” cu durata de 3 ani. Obligativitatea absolvenților cu 4 clase primare de a se înscrie în clasa I de gimnaziu, s-a introdus în 1946. Gimnaziul unic a funcționat 3 ani, dând în 1948 prima serie de absolvenți în nr. de 23. În acest an, învățământul, prin reforma ce a avut loc, a dus la apariția Scolii Elementare de 7 ani, în locul vechilor gimnazii. În perioada cât a funcționat Gimnaziul Unic (1945-1948) au funcționat și cele 2 scoli primare de băieți și fete.
• Școala Elementară de 7 ani a funcționat până în anul 1961, când s-a creat Școala Generala de 8 ani, care a dat prima serie de absolvenți în anul școlar 1964-1965.
• Primele scoli de 10 ani au apărut în jud. Botoșani începând cu anul școlar 1969-1970. Școala Sulița, din lipsa spațiului și a numărului mic de elevi din clasa a VIII-a, a început învățământul general obligatoriu de 10 ani cu anul școlar 1970-1971.
• Primul local de scoală propriu cunoscut, a fost cel de pe locul unde se afla astăzi căminul cultural (în 1865 medicul Alexie Sambori ridică o casă pe locul unde evreii aruncau gunoaiele, având în jurul ei o frumoasă livadă cu pomi altoiți aduși din Ungaria; în 1875 o vinde lui Mihail Hareta; după decedarea acestuia, moștenitorii săi vând casa lui Ilie Metz în 1878; acesta la rândul sau o vinde în 1880 învățătorului director Ion Obreza; în 1881 acesta, plecând din localitate, a vândut-o comunei pentru a servi ca local de scoală pentru băieți). Aici a funcționat școala 20 de ani (1881-1901). După aceasta, clădirea a fost utilizată de comună ca local de pompierie, grajd pentru animalele comunei și a fost închiriată pentru cârciumă și brutărie. În 1938 a fost demolată și cu materialul rezultat s-a construit actualul cămin cultural.
• Al doilea local de scoală propriu cunoscut, este actualul local situate lângă biserică. El a fost cumpărat de primărie la 5 februarie 1882 și pus la dispoziția Scolii de Fete. Lângă localul cumpărat în 1881 s-a construit în 1904 o nouă clădire, după modelul ,,casei școalelor” folosit în prezent pentru atelierele școlare.
• În anul 1924 s-a cumpărat un nou local de scoală situate pe strada principala, de la locuitorul Ilie Zaharia. Această clădire fusese anterior proprietatea unui rabin care o folosea și ca sinagogă.
• La 20 octombrie 1973 s-a dat în folosință un nou local de scoală cu etaj, cu 8 săli de clasă, laboratoare, bibliotecă și 2 cancelarii, în care se desfășoară în prezent procesul de învățământ.

Informațiile prezentate au fost preluate din ,,Monografia comunei Sulița“ scrisă de un slujitor al catedrei născut în Sulița, Domnul Învățător Ștefan Ciubotaru.